Calul lui Decebal fusese călărit doar puţin, de o bătrânică dintr-un trib germanic.

Caii dacici puşi în circulaţie în Dacia anilor 50 erau o ruşine pentru parcul cabalin al celor mai viteji şi mai drepţi dintre lenţi. Nu numai că un cal dacic avea o putere de doar jumătate de cal putere, dar era nevoie de 2 cai să facă umbră. În zadar a încercat Decebal să tuneze cai dacici, aceştia aveau limitările lor şi era foarte greu să-i împingi sau să fugi cu ei în braţe pe câmpul de luptă. O singură bătalie a câştigat Decebal în acea perioadă şi atunci dintr-un noroc chior: o pală de vânt a ridicat la cer un cal cu eleron supradimensionat fapt ce a băgat groaza în romani şi au fugit hăt departe cam 2 kilometri cât i-au ţinut mijloacele de locomoţie, care nu erau făcute pentru drumurile dacice. Achiziţia calului germanic de la bătrânică l-a întinerit pe Decebal cu 10 ani. Ion Ilibostes, cronicar dac, relatează că prima data a fost flashuit de Decebal pe Tunelul Soarelui (T2) care venea ca vântul pe banda 3. * Aceiaşi istorici consemnează faptul că domnitorul Mihai Pătraşcu nu era denumit de fapt Mihai Viteazu ci Mihai Viteză, şi asta imediat după ce şi-a achizitionat un cal de la o babuţă din primul Reich.