Masa tăcerii nu s-a mai putut abţine!

De-a lungul anilor opera lui Brâncuşi şi-a văzut liniştită de treabă stând tăcută şi demnă în parcul oraşului de pe malul Jiului. Tăcerea i-a devenit însă insuportabilă la numai 2 minute după ce pe un scaun al tăcerii s-a aşezat preşedintele. 'Brusc mi s-au înfundat urechile şi am simţit un imbold să pornesc un dialog. M-am izbit însă de un zid. Nici ecoul nu răzbate din majestatea sa.' De atunci locatarii de pe celălalt mal al Jiului se plâng ca în fiecare noapte masa tăcerii chiuie, sau cântă 'Bine-i sade mesei mele' sau 'M-am suit in dealul Clujului'